Sfântul Grigore cel Mare, un sfânt părinte al Bisericii care a trăit în primele secole, povestește acest fapt care i s-a întâmplat când era secretar la curtea din Constantinopol.
Tânărul împărat Tiberiu al II-lea, trecând într-o zi de-a lungul unui coridor strâmt şi întunecat din palatul său, a văzut pe pământ o bucată de marmură, pe care era sculptată o cruce. Din respect, nu a vrut să o calce și, pentru că ceilalți nu făceau la fel, a cerut să fie scoasă. Dar sub prima bucată s-a găsit o a doua, și pe aceasta fiind sculptată o cruce. Apoi o a treia, apoi o a patra… toate cu semnul morții lui Isus. În sfârșit, de sub a șaptea a apărut o lumină mare: un tezaur foarte bogat.
