Cu mulți ani în urmă, în cadrul unei emisiuni televizate, o atletă care era totodată și o mamă singură, s-a rugat lui Dumnezeu ca ea să primească un bărbat care să o iubească cu adevărat. S-a rugat și s-a rugat însă Dumnezeu nu răspundea rugăciunilor ei. Ajunsese până în acel punct în care era pe punctul de a ceda, de a renunța la rugăciune. Însă acela a și fost momentul în care Dumnezeu i-a împlinit cererea. Părerea mea e, dacă ea se oprea din rugăciune atunci când a simțit că nu mai are rost, atunci Dumnezeu nu îi mai răspundea, sau altfel spus ea nu ar mai fi primit ceea ce cerea, însă ea nu a renunțat, ci a tot continuat.
