Am citit zilele acestea o povestioară despre cât de puternică poate fi rugăciunea. Mai exact, cuvintele unui fost elev de liceu adresate unuia dintre foști săi profesori. Acest elev spunea, Știți doamnă, mă întreb de ce suntem încă în viață. Noi abia reușim să mâncăm de trei ori pe zi. Cu toți suntem șomeri, fără locuri de muncă. Probabil, doamnă, suntem încă în viață fiindcă mama mea, în fiecare noapte, se roagă în permanență lui Dumnezeu. Cred, doamnă, că Dumnezeu este atât de bun fiindcă firma la care urmează să dau interviul pentru locul de muncă îmi cere să obțin o diplomă NBI și altele asemenea. Este puternică oare, doamnă, o conversație de la inimă la inimă cu Dumnezeu?
