Un tânăr lucra într-o fabrică de piele. Colegii lui de muncă nu erau catolici, iar într-o vineri el a adus ouă, pește și sandwich-uri la prânz. Ei l-au poreclit mâncătorul de pește și l-au tachinat prin a-și afișa în față propriile sandwich-uri cu carne. Desigur, totul era doar o glumă nevinovată, însă exita un om ale cărui remarci erau serioase.
Câțiva ani mai târziu, muncitorul de piele și-a întâlnit vechea cunoștiință în timp ce aceasta părăsea o Biserică Catolică îmbrăcat fiind ca un preot catolic. Cei doi s-au recunoscut unul pe celălalt și au început să își depăneze vechile amintiri de pe când lucrau împreună.
Într-un final preotul a spus: a fost exemplul tău bun, cel care mi-a stârnit interesul în privința Catolicismului. Am crezut că dacă un om poate primi batjocurile unei mulțimi și încă să rămână mândru de crendința sa, înseamnă că trebuie să fie ceva minunat la acea credință. Aceasta ma provocat să cercetez mai multe despre această biserică. Astăzi, mi-am celebrat prima mea sfântă Liturghie.
