Un naufragiat, aruncat de o furtună pe o insulă pustie, după o perioadă de supraviețuire precară, a reușit să își construiască o colibă. Îl implorase pe Dumnezeu în fiecare zi pentru salvarea lui și în fiecare zi scruta orizontul în speranța de a zări o navă în trecere.
Într-o dimineață, în timp ce se întorcea dintr-o expediție de vânătoare, a văzut surprins că luase foc coliba lui. Tot ce a reușit să salveze din naufragiu era pierdut. Întâmplarea o vedea ca apropierea sfârșitului. Sărmanul om nu se putea liniști din cauza tragediei. I se părea că toate rugăciunile fuseseră zadarnice și că Dumnezeu își bătea joc de el.
Chiar în acea zi a venit o navă.
– Am văzut semnalul pe care l-ați făcut cu fum, a explicat căpitanul.
În planul necuprins al lui Dumnezeu, deseori pierderile cele mai grave sunt aducătoare de mari binecuvântări.
