Corrie Ten Bloom era o creștină evreică ce trăia în Olanda în timpul ocupației naziste din acea țară. Ea e scriitoarea unor cărți destul de frumoase, pline de spiritul evangheliei creștine. Una dintre aceste cărți conține propria ei poveste. Poveste care conține ceea ce s-a petrecut cu ea și cu familia ei. Mărturisea că într-o noapte, un bărbat a venit la ușa lor terorizat și extrem de panicat. Acesta le-a spus că el însuși și familia sa aveau să fie luați de către naziști. Singura lor speranță era aceea ca el să reușească să mituiască poliția, pentru ca să fie lăsați în pace. Așa că le-a cerut, implorându-i unele obiecte de valoare pentru ca să aibă cu ce să îi mituiască. În acea clipă, i-au dat tot ceea ce au avut de valoare, după care bărbatul a plecat. De fapt, fusese o înșelătorie, fiindcă acesta s-a dus direct la poliția nazistă, și i-a raportat ca fiind cei care l-au ajutat în evadarea sa. Corrie și întreaga ei familie au fost arestați imediat, și au ajuns într-un lagăr de concentrare nazist. Întreaga ei familie a murit acolo, ea fiind singurul supraviețuitor. Mai târziu, când s-a întors acasă, a pierdut mult timp, în căutarea și găsirea acelui bărbat care i-a trădat. Într-un final a și reușit. Singurul ei motiv pentru care a așteptat să îl întâlnească a fost acela de a-și asigura propria pace a minții, avea nevoie să îl ierte. Simțea că numai prin iertare, și nu prin resentimente, va reuși să își continue viața în libertate.