Am dat zilele acestea de o poveste despre o profesoară de clasa a 5-a de la o școală catolică din Statele Unite, care își rugase elevi într-o bună zi să privească la niște reclame de la televizor și să vadă dacă le vor putea folosi în vrun mod pentru a transmite ideii despre Dumnezeu. Iată unele dintre rezultatele lor:
Dumnezeu e asemenea medicamentelor, face miracole. Dumnezeu e asemenea Ford-ului, are o idee mai bună. Dumnezeu e asemenea Cole-i, e adevărată. Dumnezeu e asemenea abonamentului la Hallmark, îi pasă destul încât să îți dorească binele/ Dumnezeu e asemenea General Electric, aduce la viață lucrurile bune. Dumnezeu e asemenea Sears, are totul. Dumnezeu e asemenea Alka-Seltzer, dacă îl încerci îți va plăcea cu adevărat. Dumnezeu e asemenea scotch-ului, nu îl poți vedea dar știi că e acolo. Dumnezeu e asemenea Deltei, e gata atunci când tu ești gata. Dumnezeu e asemenea Allstate, ești în mâini bune cu el. Dumnezeu e asemenea fixativului VO-5, rezistă prin tot felul de intemperii. Dumnezeu e asemenea săpunului, nu ești oare bucuros că îl ai și ca și alți să îl aibă? Dumnezeu e asemenea Tide-ului, scoate petele pe care alți le-au lăsat în urmă.
