Când copii noștri erau mici ei știau cât de prețioși erau pentru Isus însă cred că am avut un mic lapsus asupra acestui lucru, mai ales în acea zi în care m-am grăbit să duc copii la o programare la doctor.
Fetița mea nu reușea să își găsească papucul, iar eu fiind deja cu haina pe mine am început să țip la ea și să o grăbesc într-un mod care nu avea de-a face cu Cristos. Repede ca vântul, frățiorul ei de patru anișori s-a grăbit la ea și a prins-o de umeri într-o îmbrățișare imensă, a privit la mine cu acei ochi nevinovați și a spus, Mamii, nu trebuie să țipi la binecuvântările tale.
Susan Stonnont, Sfaturi și înțelepciune
