Am dat zilele acestea de o poveste destul de interesantă și de emoționantă despre un cuplu tânăr, el avea 23 de ani iar ea 22. Ei abia se căsătorise de un an. Asta se întâmplase în Paris în anul 1905. Acești doi tineri erau amândoi extrem de inteligenți și amândoi studiaseră la Universitatea din Sorbona. Amândoi erau atrași de profesori care susțineau că științele naturale puteau răspunde la întrebările umane asupra vieții și morții. Însă într-un final acești doi tineri și-au dat seama că aceste științe și răspunsurile lor erau afirmații goale. O perioadă lungă de timp au fost amândoi în depresie, o depresie atât de mare încât deciseseră chiar să se sinucidă și să moară împreună dacă nu vor reuși să descopere cât mai repede sensul vieții. Abia luaseră împreună această decizie când au ajuns la urechile lor niște lucruri destul de interesante despre un scriitor creștin pe nume Leon Bloy (1846-1917). Disperați după o rază de lumină au cerut un interviu cu marele autor. Aceasta avea să fie ultima lor încercare de a găsi adevărul asupra vieții. Dacă Bloy avea să se dovedească că nu ajunge măcar la nivelul celorlalți profesori, atunci aveau să se sinucidă. Din fericire pentru ei, Bloy i-a adus la Cristos. Un an mai târziu, amândoi s-au convertit la catolicism. Numele lui a fost Jacques Maritain (1882-1973). El a devenit cel mai mare filosof, unul dintre cele mai mari voci ale secolului 20. Iar numele ei a fost Raissa Maritain. Ea a scris poezie, eseuri, lucrări mistice de o mare profunzime ce au jucat un rol important în re-evanghelizarea Franței.
Această poveste a soților Maritain e doar una din sutele de istorii de convertiri asemănătoare. Ei au simțit că ceva important le lipsește pentru a putea trăi așa cum se cuvine, însă nu erau capabili să îi spună pe nume, cu atât mai puțin să știe unde și cum să o găsească. Însă odată ce l-au descoperit pe Cristos, ei au dat mărturie de acea experiență a păcii și a bucuriei pe care nu au crezut că e posibilă și că există.
