Anton de Mello, un preot iezuit, în cartea sa intitulată Cântecul păsărilor, a scris despre un om înțelept care reflecta într-o zi asupra lui însuși. Acesta scrisese că: când eram tânăr eram un revoluționar și toate rugăciunile mele adresate lui Dumnezeu erau astfel: Doamne dă-mi harul să schimb lumea. Când mă apropiasem de vârsta mijlocie am realizat faptul că jumătate din viața mea a trecut fără să reușesc să schimb un singur suflet, așa că mi-am schimbat rugăciunea, și am început să mă rog astfel: Doamne, dă-mi harul să îi schimb pe cei cu care i-au contact, cu care i-au legătura zi de zi. Doar familia mea și prieteni mei și voi fi mulțumit. Acum când sunt bătrân și când zilele mele sunt numărate, am început să văd cât de nebun am fost. Acum, singura mea rugăciune este, Doamne dă-mi harul să mă pot schimba pe mine însumi. Dacă m-aș fi rugat astfel de la început poate că nu mi-aș fi irosit viața.
