Se spune că un papă a dorit la un moment dat un portret al lui Dumnezeu. Așa că a chemat toți artiști din Roma. Le-a spus că cel care va reuși să facă un portret cât mai perfect lui Dumnezeu pe pânză va primi o recompensă papală.
Artiști s-au adunat în interiorul unei săli de lucru din Vatican și fiecare a început să picteze un portret al lui Dumnezeu. Au lucrat la acele opere de artă timp de câte luni cu excepția unui singur pictor Guiseppe. Fiind bătrân, Giuseppe adormea în fața pânzei sale ori de câte ori se gândea cum să îl portretizeze pe Dumnezeu.
Într-un final, a sosit momentul în care papa avea să judece picturile. Papa, s-a plimbat prin toată sala și a analizat toate tablourile. Dumnezeu era reprezentat în multe moduri, un om bătrân și iubitor, un păstor, un rege pe un tron, un răstignit, un porumbel și multe alte moduri. Însă, spre surprinderea tuturor, papa nu a fost mulțumit de nici una dintre ele.
În timp ce papa se odihnea într-un colț al camerei, l-a auzit pe Giuseppe sforăind în fața pânzei sale. S-a dus la bătrânul pictor și i-a văzut pânza sa albă.
Asta e, a exclamat papa, acesta e cel mai perfect portret al lui Dumnezeu. Cardinalii, episcopii și toți artiști s-au adunat în jurul papei care ținea pânza cu absolut nimic pictat pe ea.
Sfinția voastră, pânza este goală și nu are nici un portret al lui Dumnezeu, i-a spus unul dintre cardinali.
Exact, a spus papa, exact așa arată Dumnezeu – imposibil de descris!
