Un tată care se afla pe moarte și-a chemat cei trei fii pentru a le da fiecăruia moștenirea cuvenită. Celui mai mare fiu, i-a spus: Fiul meu, îți voi da casa noastră ca moștenire. Așa că fiul cel mare era foarte fericit fiindcă moștenise de la tatăl său o casă imensă și superbă.
Tatăl i-a spus celui de-al doilea fiu: Fiul meu, ție îți voi da pământurile ca moștenire din partea mea. Așa că cel de-al doilea fiu era și el extrem de fericit din cauză că moștenise o vastă bucată de pământ care era productivă și extrem de fertilă.
Tatăl i-a spus celui mai mic fiu al său: Fiul meu, fiindcă te iubesc atât de mult și fiindcă tu ești favoritul meu. În tine îmi găsesc plăcerea așa că îți voi dărui crucea mea ca moștenire. Fiul cel mic era atât de trist fiindcă el nu a moștenit nici casa și nici pământurile. Era furios pe tatăl său. Seara el a aruncat crucea și a lovit zidul casei cu ea așa că crucea sa rupt. Spre surprinderea lui, în interiorul crucii erau diamante, aur și multe alte pietre prețioase. Atunci și-a spus: Tatăl meu are dreptate, el mă iubește cu adevărat.
