Sanserit era o tânără domnișoară păgână ce ardea de dorința de a deveni creștin. Însă îi era frică să exprime această dorință preotului din moment ce cunoștea foarte puține despre creștinism. Pentru a se putea pregăti pentru acest interviu, a decis să citească multe volume de cărți despre sfinți creștini și despre scrierile lor. Zi și noapte citea aceste cărți cu mult devotament.
Fiind convinsă, într-o bună zi, că este pregătită, Sanserit a mers, plină de încredere la preot, căruia i-a comunicat dorința ei.
Prea cucernice părinte, a spus ea cu multă politețe, doresc să devin creștină.
Știi ce înseamnă să fii un creștin?
Da, a răspuns ea plină de nerăbdare, cunosc despre sfințenia simplă a sfintei Tereza, de sărăcia evanghelică a sfântului Francisc, de zelul apostolic al sfântului Francisc Xaveriu, și despre viețile multor altor sfinți.
Ba mai mult, cunosc cu inima, Noaptea neagră a sufletului scrisă de sfântul Ioan al Crucii. Castelul interior al sfintei Tereza, și Norul necunoașterii.
Foarte bine, a răspuns preotul. Însă, spune-mi, fiica mea, cunoști vro ceva despre Cristos?
Isus Cristos?, a rămas uimită Sanserit, Cine este părinte?
Cu toți susținem că suntem creștini fiindcă suntem botezați însă prin cuvinte ba mai mult, prin faptele noastre, demonstrăm contrariul.
