Un vestit om politic pe nume Vonso Cortes, în tinerețea sa era catolic numai cu numele. În anul 1847, se îmbolnăvi grav un frate de-al lui, Pietro, un foarte bun creștin. Vonso alegă la patul fratelui său, îngenunche şi începu să plângă, fiind mișcat de boala fratelui său. Pietro, îi spuse:
– Dragă frate, tu eşti botezat, dar nu ești catolic.
Vonso, se ridică imediat şi se îndepărtă de patul fratelui său foarte impresionat. Aceste cuvinte l-au frământat foarte multă vreme, şi-şi zicea:
– Eu de fapt sunt botezat, am credință, dar nu sunt un creștin adevărat. Fratele meu are dreptate.
Apoi zise hotărât:
– Vreau să dovedesc prin faptele mele că pot fi şi eu un adevărat creștin. Un ucenic fidel al lui Cristos.
Luminat de harul lui Dumnezeu, la vârsta de 38 de ani începu o viaţă nouă, renunțând la toate deșertăciunile lumești care îl țineau departe de Dumnezeu.
