Doi prieteni călătoreau prin deșert. La un moment dat, în timpul călătoriei, au avut o mică ceartă; iar unul dintre ei i-a dat o palmă peste față celuilalt. Cel care a primit palma a fost rănit, însă fără a spune vreo ceva, a scris în nisip: Astăzi cel mai bun prieten al meu mi-a tras o palmă pe față.
Au continuat să meargă până ce au găsit o oază unde au decis să facă o baie. Cel care a fost pălmuit a rămas prins în noroi începând să se scufunde, însă prietenul lui l-a salvat. După ce și-a revenit din sperietura înecului, a scris pe o piatră: Astăzi, cel mai bun prieten al meu mi-a salvat viața.
Prietenul care a dat palma și care și-a salvat prietenul cel mai bun l-a întrebat, după ce te-am rănit, ai scris în nisip însă acuma tu ai scris pe o piatră, de ce? Prietenul a replicat Când cineva ne rănește ar trebui să scriem aceasta în nisip unde vântul iertării îl poate șterge. Însă, când cineva face ceva bun pentru noi, ar trebui să gravăm aceasta în piatră, unde nici un vânt nu-l va putea șterge vreodată.
