in

Știința nu e totul

O persoană educată și bine învățată era dusă, într-o zi pe partea cealaltă a unui lac, de către un om care nu avusese partea de o educație prea bună, care nu mersese nici măcar la liceu. În timp ce traversau, omul învățat a început o conversație cu barcagiul. Știi vreo ceva de astronomie? l-a întrebat omul învățat. Nu a răspuns barcagiul. Dar despre științe politice sau economie? Răspunsul  barcagiului a fost mereu nu, la toate întrebările pe care i le punea omul învățat. Tot ceea ce știu este că există un Dumnezeu ale cărui cuvinte sunt puternice, mă rog la el și că știu să înot, i-a răspuns barcagiul.

Sărăcuțul de tine, se plângea omul învățat. Ți-ai pierdut jumătate de viață. De ce aș crede în Dumnezeu dacă pot explica totul, a continuat acesta. Barcagiul asculta și tăcea.

Deodată a început o furtună puternică iar pericolul ca barca să se scufunde era iminent. Să nu spui că nu știi să te rogi, i-a spus barcagiul omului învățat. Nu, Nu știu! a răspuns omul învățat. Dar știi să înoți? l-a întrebat din nou barcagiul. Nu i-a răspuns omul învățat. Dacă nu știi cum să înoți și nici să te rogi, atunci ți-ai pierdut întreaga viață.

Într-un final, barca s-a stricat iar omul învățat s-a înecat în ciuda tuturor cunoștințelor sale. Cât despre barcagiul, el a continuat să aștepte să traverseze și alți oameni învățați peste râu, care nu știu să înoate.

What do you think?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Șase luni de trai

Tată ceresc creează-l