Într-o zi, un tată era împreună cu fetița lui. Tatăl își punea fetița la somn. După ce tatăl a plecat, a auzit-o pe fetița lui rostindu-și rugăciunile. A auzit-o cum a spus: Doamne binecuvântează-o pe mami, tati, bunica, și odihnește-l în pace pe bunicu.
Tatăl după ce a auzit toate acestea s-a dus înapoi în camera ei și a și întrebat-o: De ce a spus ultima parte? Fiica lui i-a răspuns: Fiindca aveam nevoie de ea.
În ziua următoare bunicul a murit. Tatăl a început să se gândească: Ce coincidență.
În acea noapte s-a dus să își pună iar fetița la somn ca de obicei. A părăsit camera ei însă s-a oprit după ușă pentru a-i asculta iar rugăciunile. Și a auzit-o spunând: Doamne binecuvântează-o pe mami, tati și odihnește-o în pace pe bunica.
Tatăl acum se gândea: Ce naiba, fiica mea poate vedea viitorul? În ziua următoare bunica a murit.
În săptămâna care a urmat nu s-a petrecut nimic, însă în noaptea de dinainte de Duminică, s-a dus ca de obicei să își pună fetița la somn. A părăsit camera ei și a ascult din nou rugăciunea ei. Se gândea că sigur va mai spune o rugăciune. Și a auzit-o spunând: Doamne, binecuvântează-o pe mami, și odihnește-l în pace pe tati.
Tatăl a început să se panicheze și a spus: Aoleuu, am să mor mâine!
În ziua următoare, tatăl a stat alert continuu, verificându-și ceasul, privind prin cameră, etc. La muncă stătea și se comporta la fel, panicându-se continuu.
S-a uitat din nou la ceas, trei ore mai târziu. E trecut de miezul nopții. Tatăl a spus, Cum oare să fie posibil asta? Ar fi trebuit să fiu mort!
Se duce acasă și o găsește pe soția lui pe canapea cu o față foarte speriată. Ea la și întrebat imediat: Ce ți-a luat atât de mult?
Tatăl i-a spus: Ascultă dragă, astăzi nu am avut una dintre cele mai bune zile.
Nici nu a început bine să îi povestească ceea ce s-a întâmplat, că ea a și spus așa ca din senin: L-am văzut pe poștaș cum a murit ieri.
