Un copil întâlnea mereu un coleg la o intersecție de lângă școală. Primul care ajungea îl aștepta pe celălalt; sau punea o pietricică pe o bancă din piatră. Dacă pietricica era dedesubtul băncii, însemna că prietenul nu trecuse încă pe acolo și putea să-l aștepte.
Care dintre trecători, mai ales dacă erau cu mașina sau pe bicicletă, putea înțelege semnificația prezentei sau a absenței pietricelei de pe bancă, sau măcar să-și dea seama de existenta ei? Erau necesari ochii prieteniei, nu numai pentru a ști ce înseamnă acea pietricică, dar și pentru a o vedea.
