Faimosul scriitor francez Victor Hugo a scris la un moment dat următoarea poveste.
Totul s-a petrecut în timpul revoluției franceze, pe la 1700. O mamă și cei doi copii ai ei au fost alungați din casele lor. Au tot rătăcit prin păduri și pe câmpuri timp de câteva zile, trăind cu rădăcini și frunze. În cea de-a treia dimineață au auzit pe cineva venind, așa că s-au ascuns în niște tufișuri, însă doi soldați i-au scos afară. Primul din ei a văzut că aceștia erau rupți de foame, așa că le-a dat o bucată mare de pâine. Mama a apucat-o asemenea unui animal înfometat, a rupt-o în două bucăți și a dat-o fiecărui copil. Cel de-al doilea a văzut totul și l-a întrebat pe celălalt. Nu este oare și mama înfometată?
Nu, a replicat acesta, fiindcă este o mamă.
