Să privim puțin la următoarea anecdotă. Un măgar sa trezit, cu mintea încă savurând amurgul uneia dintre cele mai frumoase zile din viața sa. Niciodată nu mai simțise o atât de mare plăcere și mândrie.
A mers în oraș și a găsit un grup de oameni la o fântână. Mă voi arăta lor, se gândea el. Însă ei nu l-au observat. Cu toți s-au dus au tras apă dar lui nu i-au acordat nici o atenție. Aruncă-ți hainele pe jos, a spus el. Nu știi cine sunt? Ei doar au privit la el plini de amuzament. Cineva ba chiar ia dat o palmă pe spate și i-a zis să se miște. Păgâni mizerabili! A murmurat măgarul pentru el însuși. Mă voi duce la piață unde sunt oameni buni. Ei își vor aminti de mine.
Însă și acolo s-a întâmplat exact același lucru. Nimeni nu i-a acordat atenție măgarului pe când acesta mergea pe strada principala din fața pieței. Ramurile! Unde sunt ramurile! A strigat el. Ieri, cu toți ați aruncat ramuri în fața mea! Rănit și confuz, măgarul s-a întors acasă la mama sa. Copil naiv, a spus ea cu blândețe. Nu îți dai seama că fără el ești un măgar ca oricare altul?
