Am citi zilele acestea, într-o revistă, o poveste despre un copil care fusese captivat de vederea unui bătrân care se tot uita la o cisternă veche cu o privire extrem de rugătoare. Intrigat de ceea ce vedea, de modul în care se uita bătrânul la acea cisternă, băiatul sa apropiat de marginea cisternei și a încercat să privească în ea. Bătrânul l-a ținut cu mâinile făcute căuș și l-a ridicat pentru a se uita în cisternă.
Știi cine locuiește acolo? l-a întrebat bătrânul. Băiatul înspăimântat și-a scuturat capul că nu. Dumnezeu locuiește acolo. Privește! Însă băiatul nu vedea nimic altceva decât propria sa reflexie în acea apă stătută. Însă acesta sunt eu, a spus băiatul. Corect, a răspuns bătrânul. Acum știi unde locuiește Dumnezeu.
