Am auzit o poveste despre un băiețel mic care vorbea despre iertarea lui Dumnezeu și in același timp și de uitare.
Un copil a făcut ceva rău în timpul unei ore așa că profesorul l-a trimis la director. După ce a auzit partea sa de poveste, Directorul a scos un mic carnețel pe care a scris numele băiatului. În timp ce încă scria, i-a spus băiatului, Tu nu ai mai fost trimis la mine. De fapt nici nu te cunosc. Ai putea fi chiar un băiat bun din câte știu eu. Băieți buni uneori mai fac și greșeli. Acum, aici pe prima pagină, voi face un semn cu creionul în timp ce tu îmi vei promite că nu vei mai fi trimis la mine anul acesta. Voi șterge episodul de astăzi și nimeni nu va știi vreodată de această întâmplare.
Aceasta este o lecție de iertare, a căilor lui Dumnezeu și a uitării a ceea ce băiatul nu va uita niciodată și care a făcut adevărate minuni pentru el. Am putea noi oare să facem la fel? Aceasta este iertarea lui Dumnezeu. Este un mod foarte minunat de iertare. Dumnezeu ne iartă încă înainte ca noi să o cerem fiindcă știe dinainte ceea ce dorim de la el.
