0
Please log in or register to do it.

În timpul celui de-al doilea război mondial, unde un tânăr marinar a avut o relație cu o femeie pe care nu o mai întâlnise niciodată.

Într-o zi, tânărul era în bibliotecă și își lua o carte când a observat că erau niște notițe scrise cu pixul pe marginile ei. Aceste notițe erau atât de adânci și plăcute încât a decis atunci și acolo că va trebui să se întâlnească cu persoana care a scris acele gânduri atât de frumoase. S-a dus la bibliotecar și a luat numele femeii care scrisese acele cuvinte minunate. A doua zi după ce a scris scrisoarea sa prin care să se introducă ei, ca prieten de scris acesta a fost trimis peste mări. Însă în anul care a urmat cei doi au corespondat în mod regulat plăcându-le enorm de mult să își destăinuie cele mai profunde gânduri unul altuia. În diferite momente marinarul ceruse o poza cu corespondentul său însă niciodată nu a primit una.

În sfârșit venise momentul ca el să se întoarcă în Statele Unite. El și prietenul său de corespondență au decis să se întâlnească la ora șapte fix, iar întâlnirea a fost fixată în stația Grand Central. Cum o va recunoaște el? ea a scris înapoi că o va recunoaște după trandafirul roz pe care îl va purta la piept. Ei bine, la scurt timp după ce a intrat în stație, o frumoasă fată blondă înaltă, îmbrăcată într-o haină verde se plimba pe acolo. Aproape în mod magnetic, tânărul om singuratic s-a dus către această femeie fiind atras de vitalitatea și senzualitatea ei. Ea i-a zâmbit după care a murmurat: Mergeți în aceiași direcție ca mine, marinare? în timp ce trecea pe lângă ea. Însă vraja ei asupra lui a fost ruptă când din spatele ei o femeie purta un trandafir roz superb pe piept. Inima lui s-a scufundat fiindcă o vedea atât de clar pe cat de frumoasă era blonda. Aceasta era cam de 40 de ani, un pic rotunjoară, însă cu doi ochi strălucitori așezați pe fața ei gingașă. În timp ce blonda se îndepărta, tânărul marinar a ezitat timp de o clipă, însă și-a întors spatele la acea frumusețe și s-a îndreptat spre femeia simplă care purta trandafirul roz în piept.

Uitând-se la ea, el a realizat dezamăgirea că relația lor nu va deveni niciodată una romantică. Și totuși, pe de altă parte, el era îmbuibat de amintirea scrisorilor lor și de prospectiva de a avea cel puțin o prietenie pe viață, una a cărei inteligență, spiritualitate și spirit deșa erau cunoscute din corespondențele lor. Și astfel, tânărul marinar s-a introdus pe sine și i-a sugerat să meargă împreună la cină.  Însă femeia doar i-a zâmbit cu mult amuzament și i-a spus, Nu știu despre ce este vorba aici, însă femeia blondă îmbrăcată în haină verde care tocmai a trecut pe lângă tine m-a implorat să port acest trandafir roz pe haina mea. Ea mi-a spus că dacă urmează să mă inviți la cină, să îți spun că ea te așteaptă în restaurantul de peste drum. Ea a zis ca era un fel de test.

Pentru onoarea pe care nu am ținut-o, Iartă-mă Doamne.

Pentru distracțiile înrădăcinate în egoism, Iartă-mă Doamne.

Pentru îmbrățișarea strălucirii în locul substanței, Iartă-mă Doamne.

Iertarea lui Dumnezeu
Haina sfântului Martin de Tours

Reactions

0
0
0
0
0
0
Already reacted for this post.

Reactions

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

GIF