Un băiat tânăr pe nume Anton a decis la un moment dat să devină sfânt. Și-a părăsit familia, și-a vândut tot ce avea și a dat bani săracilor. Apoi s-a dus în deșert, a trăit într-o peșteră și a spus, În această peșteră întunecată nimeni nu va putea să mă distragă. Voi fi singur cu Dumnezeu și tot ce va trebui să fac e să mă rog. După câteva luni, Dumnezeu i-a spus, Mergi în orașul tău și stai cu cizmarul orașului timp de câteva zile. Emeritul sfânt a fost uimit de porunca lui Dumnezeu, însă a făcut întocmai, s-a dus și a stat câteva zile cu cizmarul orașului.
Când s-a întors, Dumnezeu l-a întrebat, Cum era cizmarul? Anton a răspuns, Era un om simplu. Avea o soție care urma să îi mai nască un copil. Se iubesc reciproc foarte mult. Sunt buni. Cred cu tărie în tine iar cizmarului îi place mult să spună glume. Atunci Dumnezeu i-a spus, Anton, ești un sfânt mare însă cizmarul și soția lui sunt și ei sfinți mari.
