Sfântul Ieronim, mare doctor al Bisericii, a trăit timp de 25 de ani în peștera în care copilul Isus s-a născut. Într-o zi s-a rugat lui Isus astfel. Dragă pruncule Isus, tu ai suferit enorm ca să mă mântuiești, cum mă pot revanșa? Ce îmi poți dărui, Ieronime? s-a auzit apoi o voce. Îmi voi petrece întreaga viață în rugăciune, și îmi voi oferi toate talentele, ție, în mâinile tale, i-a răspuns Eronim. Fă aceasta pentru a mă preamări, însă ce altceva îmi poți dărui? l-a întrebat vocea din nou. Voi dărui toți bani mei săracilor, a răspuns Eronim. Vocea i-a spus din nou, Dăruiește-ți toți bani săracilor, și va fi ca și cum mi i-ai da pe toți mie. Însă ce altceva îmi poți dărui?
Sfântul Eronim, atunci, profund tulburat i-a spus: Doamne ți-am dat totul! Ce altceva mi-a mai rămas de dat? Ieronim, tu încă nu mi-ai dăruit păcatele tale, i-a răspuns Domnul. Dă-mi-le mie pentru ca să le pot șterge. Cu aceste cuvinte, Ieronim a izbucnit în lacrimi și a spus: Dragă Isuse, ia tot ce este al meu și dă-mi tot ce este al tău.
