Pe când eram adolescent, tatăl meu și cu mine, stăteam într-o zi la rând pentru a cumpăra bilete la circ. Într-un final, mai rămăsese doar o familie între mine și vânzătoarea de bilete. Această familie, însă a făcut o impresie foarte mare asupra mea. Acești părinți aveau în total opt copii, și nici unul dintre ei nu era mai mare de 12 ani. La o primă vedere nici nu păreau să aibă prea mulți bani. Hainele lor nu erau scumpe, însă erau curate. Copii de asemenea se comportau foarte bine, cu toți stăteau în linie, doi câte doi, în spatele părinților lor, ținându-se de mâini. Pe chipurile lor se vedea entuziasmul de a vedea clovni, elefanți și alte acte ce aveau să le vadă în acea seară. Se simțea faptul că nici unul dintre ei nu mai fusese până atunci la circ.
Mama și tatăl stăteau în fruntea lor, și erau extrem de mândri de realizarea lor. Mama își ținea soțul de mână cu iubire, iar la un moment dat i-a spus soțului ei, Ești un cavaler într-o armură strălucitoare. El i-a zâmbit, și plin de mândrie i-a răspuns că Ai dreptate.
Doamna de la casa de bilete, l-a întrebat pe Tată câte bilete dorea. El a spus cu mândrie că dorește opt bilete pentru copii și două bilete pentru adulți, că să își poată duce familia la circ.
Doamna de la bilete, i-a comunicat prețul total.
Soțul a dat deodată drumul mâinii soției lui, și-a lăsat capul în jos și s-a apropiat, după care buzele lui au început să tremure. S-a apropiat de doamna de la bilete și a întrebat din nou, Cât ați zis că face?
Doamna de la casa de bilete a zis din nou prețul total.
De fapt, omul realizase că nu are destui bani.
Cum avea el să se întoarcă acum spre copii și să le spună că nu are destui bani pentru a-i duce pe toți la circ?
Văzând ceea ce se petrece, tatăl meu și-a băgat mâna în buzunar, a scos bancnota de 20 de dolari și s-a făcut că o scapă pe pământ. Nici noi nu eram printre cei mai bogați de pe planetă, însă Tatăl meu, s-a aplecat, a ridicat bancnota l-a atins pe acel om pe umăr și i-a spus, Scuzați-mă domnule, va căzut aceasta din buzunar.
Acel bărbat își dăduse seama ce se petrece de fapt. El nu cerșea ajutor însă cu siguranță a apreciat enorm ajutorul venit într-o situație, disperată, rușinoasă, situație ce frânge inimile. S-a uitat direct în ochi tatălui meu, a strâns puternic în mână cei 20 de dolari, și cu buza tremurând, în ce din ochiul lui curgea o lacrimă, i-a răspuns, Mulțumesc Domnule, mulțumesc. Contează enorm aceasta pentru mine și familia mea.
Tatăl meu și cu mine, ne-am întors la mașină și ne-am dus acasă. Nu ne-am mai dus la circ în acea noapte însă nici nu am fost degeaba până acolo.
Supă de pui pentru suflet, de Jack Canfield
