Telemachus a fost un eremit care a trăit în deșert însă care a primit într-o bună zi chemarea de la Dumnezeu de a merge la Roma. Așa că s-a dus.
Roma pe atunci era creștină însă tot aveau loc jocuri de gladiatori, jocuri în care bărbați se luptau între ei iar mulțimile aclamau și se bucurau la țâșnirea sângelui lor.
Telemachus și-a făcut drum spre acele jocuri. În tribune a găsit nu mai puțin de 80 000 de spectatori. A rămas stupefiat. Oare acești oameni care se ucideau reciproc, oare nu erau și ei copii ai lui Dumnezeu? S-a ridicat din scaunul său și a sărit direct în arenă și s-a pus între cei doi gladiatori. Însă imediat a fost dat deoparte. Însă el s-a întors înapoi. Mulțimea deja devenea furioasă așa că au început să arunce cu pietre după el. Însă el s-a reîntors și a treia oară între gladiatori. Prefectul în acel moment, a dat poruncă unui soldat să îl ucidă. Acesta s-a dus și-a scos sabia iar Telemachus a căzut mort la pământ.
Dintr-o dată, a fost o tăcere. Dintr-o dată mulțimea realizase ceea ce se întâmplase de fapt. Că un om sfânt ședea mort în fața lor.
În acea zi, ceva s-a petrecut în Roma, fiindcă din aceea zi nu a mai avut loc niciodată acele jocuri de gladiatori teribile. Prin moartea acelui om a avut loc curățarea întregului imperiu.
Cineva tot trebuie să înceapă reforma, iar asta nu trebuie să aibă loc neapărat în mijlocul poporului, națiunii, ci și în propria noastră casă ori la locul de muncă. Odată începută, cine poate ști unde și cum se va termina?
