Niște elevi de liceu au jucat o scenetă de Crăciun, scenetă scrisă de ei înșiși. În seara din ajunul zilei în care urmau să joace acea scenetă, elevi au realizat dintr-o dată, brusc, că au uitat complet de cei trei regi, magi, în povestea lor. Directorul scenetei a venit imediat cu următoarea soluție. El avea să sune trei persoane la întâmplare și îi va întreba dacă vor să joace rolurile celor trei regi. Tot ceea ce aveau ei de făcut era tocmai aceasta, să aducă cu ei niște daruri care să aibă o semnificație specială pentru ei, iar apoi să explice, cu propriile lor cuvinte, de ce au ales acele daruri.
Primul dintre cei trei regi era un tată în vârstă de 50 de ani a cinci copii. El lucra pentru primăria din oraș. Acesta a adus cu sine o pereche de cârje și a explicat. În urmă cu câțiva ani, am fost prima mașină dintr-o coliziune în lanț de mașini. Am petrecut, după acel accident mare, multe luni de zile în spital cu numeroase oase rupte. Nimeni nu era sigur dacă voi reuși să umblu din nou. Însă am încercat și am încercat și am folosit aceste cârje timp de câteva săptămâni. În tot acel timp întreaga mea atitudine s-a schimbat. Am devenit mai fericit și mai recunoscător pentru toate succesele zilnice, oricât de mici și nesemnificative erau. Am învățat să nu i-au, să nu primesc nimic pe degeaba. Am adus aceste cârje ca simbol al recunoștinței mele persoanele față de Dumnezeu.
Al doilea rege, din cei trei magi era de fapt o regină, o mamă a doi copii. Ea a adus cu sine o pungă de pampers și câteva hăinuțe de copilași. După care a explicat. Am fost nespus de fericită și plină de succes ca artist grafic. După care m-am căsătorit iar succesul s-a dus deodată din viața mea. Soțul meu nu dorea ca eu să mai lucrez. Tot ceea ce dorea era ca eu să stau mereu acasă și să am grijă de casă. Imediat după a început să vină și copii care aveau nevoie de mine. Însă după ce au crescut, M-am simțit din nou pierdută… până în momentul în care am început să îmi pun talentele la treabă în cursuri de artă clasică creativă, pentru copii. Am adus cu mine această pungă cu pampers pentru a vă arăta că cei micuți, copilași au fost cei care au dat un sens nou vieții mele. Am simțit că prin munca și ajutorul dat lor în lumea lor micuță, ajut de fapt întreaga familie a omenirii.
Al treilea rege, era de fapt un adolescent. Tot ceea ce a adus el a fost o bucată albă de hârtie. El a întins-o înaintea pruncului Isus din iesle după care a început să se explice. Nu eram sigur dacă să vin sau nu aici…mâinile mele erau goale. Nu am nimic să ofer. În inima mea tânjesc după succes și după un țel, semnificație în viață. Sunt plin de dubii, și cu multe întrebări și neliniște. Viitorul meu arată încețoșat și neclar. Așez această foaie albă de hârtie înaintea ta, copile din iesle și te rog să mi aduci un răspuns la unele dintre aceste probleme ale mele. Mă simt gol pe interior, însă inima mea este deschisă și receptivă.
