Din când în când mai găsesc câte o povestioară despre unele fapte extrem de eroice ale unor episcopi și preoți din China care și-au menținut credința vie și care au hrănit continuu Biserica clandestină din acei ani. Una dintre aceste povești vorbește despre un preot care trăia și muncea ca muncitor necalificat. Prin intermediul unor semne deja bine stabilite, el primea unele mesaje asupra locului în care era de găsit, de obicei în jurul unui magazin ce vindea săpunuri. Clienți care, asemenea primilor creștini, dădeau un semn, li se dădea în schimb o bucată de săpun, în mijlocul căruia era ascunsă o bucată mică de ostie consacrată. Creștini chinezi luau această cumpărătură acasă, și de obicei, după o scurtă slujbă în familie, primeau sfânta Împărtășanie.
Ce poveste minunată. Chiar dacă creștini chinezi erau în pericolul de a fi prinși și închiși de către autoritățile guvernului chinez care scosese biserica în afara legii, fiind complet interzisă, creștini tot au continuat să îl primească pe Isus ca pâine vie, în ciuda pericolelor la care se expuneau.
