Un om a ieșit afară din casă pentru a-și admira noua mașină de teren. Spre uimirea lui, fiul lui în vârstă de trei anișori lovea, plin de bucurie, vopseaua strălucitoare a mașinii. Omul când a văzut, s-a dus în fugă la fiul său și l-a dat deoparte iar ca pedeapsă i-a băgat mâinile băiatului într-o pastă tare de lemn. Când tatăl s-a calmat, l-a dus în fugă la spital pe băiețelul.
Cu toate că doctori au încercat din răsputeri să îi salveze oasele fărâmate ale mâinii, au fost nevoiți să îi amputeze degetele de la mânuța fiului lui. Când băiatul s-a trezit din operație și și-a văzut mâna bandajată, i-a spun cu o voce nevinovată, Tăticule, îmi pare rău pentru mașină. Apoi la întrebat, Când vor crește iar degetele mele? Când a auzit aceasta, tatăl s-a dus acasă și s-a sinucis.
Gândiți-vă la această povestioară data viitoare când cineva vă calcă peste picior sau când doriți să vă răzbunați. Gândiți înainte să vă pierdeți răbdarea față de cineva pe care îl iubiți, față de cineva drag. Mașina poate fi reparată. Oasele rupte și sentimentele rănite cel mai adesea nu pot fi reparate. Adesea nu reușim să recunoaștem diferența dintre o persoană și performanța. Uităm că iertarea este cea mai mare răzbunare pe care o putem face.
