A fost odată o femeie pe nume Diane Rayner care a relatat următoarea povestioară ce ilustrează foarte bine acest schimb de daruri despre care vom vorbi astăzi. Totul s-a petrecut într-o zonă împădurită din orășelul american Redmond, Washington, cu mulți ani înainte ca Bill Gates să fondeze și să se stabilească acolo cu Microsoft.
Diane împreună cu cei trei copii ai ei s-au mutat cu o casă rulotă în acea zonă împădurită din Redmond. Cel mai mare dintre copii, Marty, care avea numai 8 ani, avea un obicei de a-și apleca capul asemenea unui cățeluș. Motivul însă era faptul că Marty nu putea să audă cu urechea sa stângă.
Marty și prietenul său Kenny deveniseră de nedespărțit, se jucau pe pășunea unde erau caii pe care și trecea un pârâiaș destul de întortocheat, prindeau broaște și șerpi și căutau comori ascunse asemenea piraților.
Odată ce vara se transforma tot mai mult într-o iarnă destul de umedă, Diane a observat cum Marty punea deoparte cute puțin din alocația lui. Chiar cu puțin timp înainte de Crăciun el a venit acasă triumfător ținând în mână ceva. E pentru Kenny, a strigat el. Vrei să îl vezi? În momentul în care a deschis mâna, mama lui Diane a observat în mâna lui un compass de buzunar perfect pentru explorări.
E un dar minunat! A spus ea. Apoi un gând neliniștit tocmai i-a trecut prin minte. Și i-a spus fiului ei că mama lui Kenny nu ar permite ca fiul ei să aibă un astfel de cadou. Erau extrem de săraci iar ea nu ar permite fiului ei să primească un dar la care el nu poate răspunde cu un alt dar.
Marty însă nu s-a lăsat ci a început să se gândească. În ziua următoare i-a spus mamei lui Dar dacă este un cadou secret? Să nu afle niciodată cine i l-a dat? Cu mică ezitare mama lui a acceptat.
În acea noapte de crăciun, cu tradiționala ploaie din acea zonă, Marty cu grijă a traversat acea pășune spre casa lui Kenny, punând cu grijă compasul împachetat pe verandă, a sunat la ușă și a și luat-o la fugă. Însă în fuga lui s-a oprit abia într-un gard electric. Șocul a fost atât de mare încât l-a aruncat la pământ. Stătea acolo în pământul noroios, respirând din greu. Confuz și înfricoșat a parcurs tot drumul spre casă.
Când mama lui l-a văzut acoperit în noroi și cu un semn roș pe obrazul său, l-a și întrebat ce s-a întâmplat. Am uitat de gard, a spus el și m-a aruncat la pământ. Diane l-a ajutat pe Marty să se dezbrace după care i-a făcut o ciocolată fierbinte.
Diane a petrecut noaptea nefericită însă uimită. Ce lucru dur s-a întâmplat unui băiețel atât de mic, scria ea, să faci tot ceea ce vrea Domnul să facem, să oferi altora și să dai în secret.
În dimineața de Crăciun ploaia s-a oprit iar soarele a început să strălucească. Kenny a venit la Marty să se laude cu norocul său. În timp ce își făceau planuri despre viitoarele lor explorări, s-a văzut clar că Kenny nu avea nici o idee că Marty a fost cel care i-a oferit compasul.
Însă apoi mama lui Diane a observat că Marty nu mai stătea cu capul aplecat. Când s-au reluat orele la școală asistenta școlii a confirmat ceea ce Diane știa deja că Marty acum aude perfect cu ambele urechi.
A rămas un mister, a spus ea. Doctori suspectau, desigur, că șocul primit de la acel gard electric a fost cel care e responsabil de această minune. Probabil, a spus Diane, indiferent de care e motivul eu rămân recunoscătoare lui Dumnezeu pentru acest schimb minunat de daruri pe care l-a făcut în acea noapte.
