O femeie stătea în aeroport, așteptând să prindă avionul. Aceasta adusese cu ea o pungă plină de prăjituri. Stătea în sala de așteptare a aeroportului și a început să citească o carte. Dintr-o dată, a observat un bărbat ce s-a pus lângă ea și care a început să se servească din punga cu prăjituri ce se afla între ei. Nedorind să facă o scenă, ea a continuat să citească, să mănânce prăjituri și să privească la ceas. Însă hoțul de prăjituri tot a continuat să mănânce, iar ea devenea tot mai iritată, atât de iritată încât și-a spus sieși la un moment dat, dacă nu eram atât de drăguță i-aș fi scos ochi până acum.
Când mai rămăsese doar una singură, ea se întrebase ce avea acesta de gând să facă. Apoi cu un zâmbet pe față și răzând, a luat ultima bucată de prăjitură și a rupt-o în două. I-a oferit ei jumătate iar el a mâncat-o pe cealaltă jumătate. I l-a smuls din mână și și-a spus sieși însăși, O frate, ăsta are tupeu nu glumă. Și pe deasupra mai e și nepoliticos, nici măcar nu a mulțumit.
A răsuflat ușurată când a auzit că începe îmbarcarea pentru zborul ei. Așa că și-a adunat lucrurile și s-a îndreptat spre poartă, refuzând să privească la hoțul nerecunoscător. S-a îmbarcat în avion și s-a așezat pe scaunul ei, apoi a dus mâna în geantă pentru a-și scoate cartea. Însă surpriză, în geantă a simțit o pungă, când a scos-o era plină cu prăjituri, era tocmai punga ei cu prăjituri. În acea clipă și-a dat seama că prăjiturile pe care le tot mânca de fapt nu erau ale ei ci erau prăjiturile lui, și că acel bărbat nu era un hoț ci era de fapt un prieten care împărtășea ceea ce avea și că ea era cea nepoliticoasă, cea nerecunoscătoare, hoțul.
