O femeie suferise la un moment dat un avort. Din cauza a ceea ce făcuse, sistemul ei reproductiv a fost profund afectat, a fost atât e mult afectat încât a făcut cancer la ovare. De-a lungul anilor a suferit enorm. Și în toate această perioadă, extrem de dureroasă, a cerut, la un moment dat, un preot căruia i s-a confesat, căruia s-a spovedit. Și-a mărturisit toate păcatele, renunțând la viața ei de până atunci devenind un om al rugăciunii. Pe scurt, înainte de a muri, ea se întorsese la Dumnezeu.
Autorul acestei povești, a spus că pentru el, această femeie este acum în cer. Că acea teribilă durere de care a avut parte când era bolnavă de cancer a avut rol de purificare, a fost procesul prin care și-a curățat, purificat sufletul, pregătindu-l pentru rai. Din moment ce ea a fost o mare păcătoasă, suferința ei a fost o formă de pedeapsă, mai ales când aceasta a fost legată de căința ei, de vină.
