Într-o zi Sfântul Ioan Bosco era trist din cauza morţii mamei sale, când a avut un vis. A văzut-o pe mama Margareta zâmbind alături de “Sanctuarul Mângâietoarei” din Torino. A întrebat-o plin de uimire:
– Tu aici? Nu ești moartă, mamă?
– Sunt moartă, dar trăiesc!
– Și ești fericită?
– Foarte fericită!
– Spune-mi, ce bucurie ai în paradis?
– Nu îți pot spune, atât de frumos este!
– Dă-mi măcar un semn al fericirii tale.
Atunci, mama Margareta s-a schimbat la față ca Isus pe Tabor. Don Bosco a privit-o fascinat. Mama Margareta i-a spus:
– Te aștept, știi? Noi doi trebuie să fim întotdeauna împreună. Apoi a dispărut… Asta e ceea ce dorește și Isus de la noi toți, dorește ca să fim cu toți împreună în ceruri.
