A fost la un moment dat un bărbat care și-a pierdut soția, lăsându-l cu sarcina de a fi atât mamă cât și tată fiului lor în vârstă de șase ani. După ceremonia de înmormântare, tatăl și fiul s-au întors acasă, amândoi simțindu-se atât de singuri și plângând pentru pierderea lor. În acea noapte, în timp ce se pregăteau de culcare, băiețelul l-a întrebat, Tată, pot dormi și eu în camera ta în această noapte? Însă nici unul dintre ei nu părea că avea să doarmă. Amândoi s-au tot foit în pat, până târziu în noapte. Într-un final, băiețelul l-a întrebat, Tată, te uiți la mine? Căci dacă te uiți, cred că am să reușesc să adorm. Iar tatăl, i-a răspuns, Da fiule, mă uit la tine.
Băiețelul a început într-un final să se odihnească, să doarmă. După ce a adormit, tatăl s-a ridicat din pat și s-a îndreptat spre fereastră, după care a dat perdeaua la o parte. S-a uitat în sus spre cerul înstelat și a spus, Tată, te uiți la mine? Fiindcă dacă te uiți, cred că mă voi putea odihni și eu în pace.
