0
Please log in or register to do it.

Un om într-o seară a unei zile de sărbătoare, în timp ce mergea singur prin orașul său, s-a așezat pe o băncuță, cufundat în gândurile sale.

După o oră de meditaţie, a privit lângă el şi a rămas surprins să vadă că un om stătea lângă el. L-a salutat, apoi l-a întrebat:

– Eşti străin în acest oraş?

– Da, i-a răspuns, sunt străin în acest oraş ca şi în toate celelalte… şi disperat am nevoie de ajutor!

Nedumerit a întrebat:

– Ce doreşti?

– Am nevoie de o casă. Am nevoie de un loc unde să mă odihnesc…

– Te rog, ia aceşti doi dinari şi mergi să-ţi cauţi adăpost la un han.

A răspuns plin de amărăciune:

– Am căutat la toate hanurile, am bătut la toate porțile, dar în zadar. Sunt rănit, nu înfometat; sunt dezamăgit, nu obosit; nu caut un acoperiș, ci un refugiu uman!

Atunci am propus:

– Vrei să accepți ospitalitatea mea şi să vii să stai în casa mea?

– Am bătut de mii de ori la ușa ta fără să primesc nici un răspuns – mi-a replicat cu ton sever.

– Cine eşti? A rostit încetişor, cuprins de frică.

– Sunt IUBIREA, pe care egoismul oamenilor o izgoneşte din toate locurile!

Zicând acestea, s-a ridicat în picioare, iar el a văzut semnele cuielor în mâinile sale. Răvășit în toată ființa, s-a prosternat în fața lui și a strigat:

– Isuse!

El, plin de tristețe, a continuat:

– Lumea face sărbătoare în onoarea mea, dar Eu sunt un străin pentru toți. Nimeni nu mă primește. Vulpile își au vizuinile lor, iar păsările cuiburile lor, dar Fiul omului nu are un loc unde să-şi plece capul!

În acel moment, a deschis ochii și s-a uitat în jur… Străinul plecase deja…

Sunt oare fantomele adevărate?
Suferința așteptării

Reactions

0
1
0
0
0
0
Already reacted for this post.

Reactions

1

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

GIF