Acest copilaș spunea că, Aici, în institut, prietenii mei sunt foarte buni și îmi povestesc mereu tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, dar știu că uneori nu este adevărat și că o fac doar ca să mă înveselească. Este un copil care îmi povestește totdeauna multe lucruri, descriindu-mi culorile florilor din grădină, culoarea zidurilor caselor și particularitățile oamenilor care trec pe drum.
Acum lumea mea este așa cum mi-a descris-o el. Dar acel prieten nu mai este, pentru că a plecat într-un alt spital, departe de oraș. Înainte să plece, mi-a pus în mână firul unui zmeu și mi-a spus că zmeul este roșu și galben și că a urcat foarte mult, încât aproape nu-l mai vedea. Astăzi, în schimb, mama mi-a spus că și acel copil era orb ca și mine. Atunci am plâns.
