A fost odată o doamnă care a strâns cureaua şi a economisit ani de-a rândul pentru a putea face o croazieră pe ocean. Într-un târziu, a agonisit suficient pentru a putea plăti biletul. Totuşi nu-şi putea permite vre-un lux. Cu toate aceastea s-a hotărât să se ducă. „Voi lua cu mine o provizie serioasă de brânză şi pesmeţi” s-a gândit ea şi voi mânca în cabină – în felul ăsta mai economisesc ceva.
Zis ţi făcut. Aplecat în croazieră şi a avut parte de o vreme superbă. La ceasul mesei când ceilalţi pasageri mergeau în sala de mese, ea se retrăgea în cabină şi mânca brânză cu pesmeţi. Se mângâia la gândul că în felul ăsta economisea suficient pentru masa din ultima zi. În ultima noapte de croazieră s-a dus în sala de mese cu gândul să comande un dineu pe cinste. S-a îmbrăcat în cele mai bune haine. În sfârşit urma să mănânce cu ceilalţi pasageri în sala de mese. Cu mult timp înainte şi-a comandat cele mai delicioase feluri de mâncare. – O, şi-a spus, sacrificiul nu a fost în zadar”!
La sfârşit a chemat chelnerul pentru a face plata. Chelnerul s-a uitat uluit la ea. „Doamnă” – a spus el – „nu ştiaţi că toate mesele sunt incluse în preţul de călătorie”?
