Există o poveste, despre o parohie, în care tocmai avusese loc o procesiune de Crăciun cu doi copii îmbrăcați ca Iosif și Maria. Acești copii ar fi trebuit să poarte statuia pruncului Isus și să o pună în iesle. Însă în momentul în care s-au dus la locul unde era păstrat au descoperit că acea statuie nu mai era. Au căutat disperați însă toți copii nu au găsit nimic altceva decât un coș cu ostii neconsacrate. Le-au purtat pe acestea în procesiune și le-au pus în iesle. Preotul a făcut tot ceea ce a putut în cadrul predicii, menționând că adevărata iesle a fost un loc în care erau hrănite animalele, că Betleem tradus înseamnă Casă a pâinii și că pruncul Isus într-o zi avea să se ofere pe sine ca Pâine a vieții. După sfânta Împărtășanie, fără a știi ce s-a întâmplat, statuia pruncului Isus a apărut brusc în iesle, arătând mult mai nouă și mai mare decât își aminteau toți ceilalți. Credincioși au continuat apoi să povestească acest episod oricui era dispus să asculte.
