in

Gustă puțin

La Ancona, un preot în timp ce predica în dom în Postul Mare, a avut grijă să pregătească Paștele și pentru cei închiși și pentru cei din școala de corecție. În acel loc, după împărtășania pascală, el a simțit o mare emoție. Doamnele din „Conferinţa sfântului Vincenţiu” au pregăti și distribuit micul dejun. Era lângă una dintre ele, care, după ce a pus o rație bogată de biscuiți lângă un copil foarte vioi și i-a umplut până sus castronelul cu ciocolată caldă, l-a mângâiat pe cap și l-a întrebat cu o mare dulceață:

– Gustă puțin dacă este destul zahăr. Copilul, care se aplecase deja cu lăcomie asupra farfuriuței, și-a întors imediat privirea spre doamna care aștepta răspunsul. A fixat-o cu o privire intensă. Apoi a început să plângă. Ne-am aplecat amândoi spre el:

– Ce ai pățit? Cu un glas rupt de sughițuri, privind-o pe doamna, copilul a răspuns:

– Nimeni nu mi-a mai spus așa!

Continua preotul că: Mi-au ieșit lacrimile iar doamna a scăpat zaharnița din mână. Un cuvânt bun adresat cuiva care nu își amintea să fi auzit așa ceva în viața lui!

What do you think?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii mulțumit

Haina sfântului Martin de Tours