in

Eu mi-am vărsat sângele și pentru el, nu tu

Într-o biserică din Spania este venerat un crucifix antic, al cărui braț drept este rupt și lăsat în jos.

La un moment dat la picioarele lui se mărturisea un păcătos, dând semne de căință adevărată. Dar confesorul ezita să-i dea dezlegarea: i se părea că sunt prea multe păcate. La sfârșit, i-a spus:

– Te dezleg, dar fii atent în viitor!

Penitentul a promis cu sinceritate, dar, slab cum era, după puțin timp a venit din nou să se spovedească.

Confesorul i-a spus cu severitate:

– Te dezleg pentru ultima dată de aceste păcate!

Au trecut câteva luni, și iată-l din nou la picioarele preotului. L-a implorat:

– Mă căiesc din toată inima. Mă hotărăsc cu sinceritate, dar apoi sunt foarte slab. Părinte, iartă-mă încă o dată.

Confesorul i-a răspuns:

– Dumnezeu nu poate fi luat în râs. Eu nu te mai dezleg!

Atunci, s-a auzit un hohot de plâns. Venea de la crucifix, care în mod minunat a smuls mâna dreaptă și a trasat deasupra capului sărmanului penitent semnul iertării.

Apoi, adresându-se preotului, a spus:

– Eu mi-am vărsat sângele și pentru el, nu tu!

What do you think?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nici un Cristos Rege

Priviri