În timpul războiului civil american, președintele Abraham Lincoln a avut un tânăr atletic foarte robust, voinic ca secretar al său.
În acele zile, un astfel de om nu făcea nimic altceva decât să stea la birou și să împingă stiloul sau creionul pe foi.
Acest tânăr bărbat nu era prea fericit de munca pe care o desfășura. El dorea să iasă afară, acolo unde avea loc acțiunea, pe câmpul de luptă. El dorea să meargă să facă fapte mărețe pentru țara sa. Era pregătit să și moară dacă era necesar. Așa că se plângea zi de zi la Lincoln despre această muncă de femeie pe care o tot înfăptuia, în loc să iasă și să confrunte inamicul în uniformă asemenea tuturor celorlalți.
După obișnuita sa plângere, într-o bună zi, Lincoln sa oprit și a început să se uite la el, și-a dus mâna în barbă și i-a spus pe tonul lui filosofic, tinere, din câte văd eu, tu ești dornic să mori pentru țara ta însă nu ești dornic să trăiești pentru ea.
