Am dat zilele acestea de o povestioară interesantă despre un preot care a fost invitat la un moment dat să fie oaspete de onoare într-o parohie unde lucrase timp de mai mulți ani. A fost o reîntâlnire fericită. Pe când se aflau la masă, un politician în vârstă s-a ridicat și s-a introdus pe sine astfel, Frați și surori, oaspetele nostru de onoare din această seară nu are nevoie de nici o introducere. După cum bine știți cu toți, el este fostul nostru părinte paroh. El este bine cunoscut de toți…lăsați-mă să vi-l prezint. A început să se bâlbâie iar memoria lui l-a abandonat de tot. Aplecându-se la cel de lângă el, i-a șoptit, Care e numele lui? Nu e nevoie de nevoie de nici o introducere, fiindcă ceea ce se întâmplase e faptul că el îi uitase până și numele.
