Am găsit într-o carte de omilii o poveste despre un preot care a auzit confesiunea sacristanului său în scaunul de spovadă. După ce și-a mărturisit păcatele, preotul a crezut că sacristanul a uitat să mărturisească un păcat foarte mare, așa că i-a spus Ai uitat să menționezi că ai mai sustras bani din colectă și că ai mai băut din vinul de la sfânta Liturghie.
A urmat o tăcere totală. Preotul devenea tot mai nerăbdător așa că a iești din confesional și s-a dus la sacristan Eii, cum de nu răspunzi. Nu ai auzit nimic din ceea ce ți-am spus? Nici măcar un cuvințel părinte! A spus sacristanul. Nu doriți să schimbăm locurile, părinte? Eu voi fi preotul și dumneavoastră veți fi penitentul, i-a spus sacristanul preotului.
Sacristanul, cu o voce solemnă a spus Părinte, de ce nu-ați dat deloc, până acum, zile libere când eram bolnav și bani de salar? Cine a fost femeia aceea care a intrat în camera dumneavoastră azi-noapte, părinte?
Preotul îngenuncheat pe partea cealaltă s-a ridicat imediat și s-a dus la sacristan și i-a spus Ai dreptate, nu se aude nimic în partea cealaltă.
