O poveste rusească spune că la un moment dat un proprietar de pământ a auzit că se acordă subvenții, în pământ, lângă frontieră. Acest om deja deținea deja vaste terenuri ce se puteau considera la fel de bine ca o adevărată avere. Însă el era departe de a fi mulțumit cu ceea ce avea.
La frontieră, i s-a spus că mărimea ternului care i se va da, va depinde de cât de mult poate acoperi cu piciorul pe durata unei zilei. Iar regula era destul de clară, că trebuie să pornească în zori. Tot ceea ce reușea să acopere era a lui. Însă dacă el nu va ajunge la punctul final, la apus, atunci va rata ocazia de a primi acel pământ.
Așa că proprietarul a pornit la drum odată cu răsăritul soarelui și a continuat să meargă până la apus. Dându-și seama că nu va ajunge la timp, în locul de unde plecase la răsăritul soarelui până când acesta avea să apună, omul nostru a început să alerge. Însă când mai avea doar câțiva pași, a căzut jos și a murit de epuizare fizică.
