Într-o zi Mons. Loris Capovilla, secretarul papei Ioan al XXIII-lea, când era episcop de Chieti, a făcut o vizită neașteptată într-un sătuc.
S-a dus la școală pentru a-i saluta pe copii.
A vorbit și despre chemarea la preoție, comentând fraza lui Isus: „Vă voi face pescari de oameni”.
În acest timp, un elev și-a scos pachețelul din geantă și a spus: „Preasfințite, vreți un păstrăv pescuit de mine?”
Emoționat, prelatul a acceptat.
După câteva zile, la episcopie a sosit o scrisoare. Era semnată de elev. Spunea: „Aș vrea să ne mai întâlnim, pentru că mă simt bine cu preasfinția voastră, ca și cu mama mea. Am înțeles că sunteți un mare pescar de suflete și eu… un mic pescar de păstrăvi. De aceea, ne înțelegem.
De această iubire de care a dat dovadă acest episcop din scurta povestioară pe care tocmai v-am spus-o, ne-a învățat și Isus. De iubirea datorită căreia Dumnezeu Tatăl dorește să adune la sine pe toți oameni, indiferent că suntem pescari, afaceriști sau cei mai mari păcătoși, cei mai nevrednici.
