O poveste spune că un om a avut la un moment dat un vis. În acel vis el mergea alături de Isus pe o plajă plină de nisip, plimbare în cadrul căruia ei reluau toate momentele importante din viața sa. Omul a observat că pentru fiecare scenă era doar două urmă de pași în nisip, una aparținând lui și una lui Isus. Însă, a mai observat că atunci când a avut parte de momente foarte dificile și încercări mari în unele momente din viața sa pe nisip erau doar o singură urmă de pași. Omul nu a reușit să înțeleagă aceasta așa că l-a întrebat pe Isus, Doamne, ai spus că odată ce decid să te urmez, vei fi alături de mine pe tot drumul. De ce atunci, în cele mai grele momente din viața mea, când am avut mai mare nevoie de tine, m-ai lăsat singur? Isus i-a răspuns, Copilul meu, te iubesc și niciodată nu te voi părăsi. În timpul acelor momente dificile din viața ta, când tu ai observat doar o singură urmă de pași, acelea au fost momentele în care eu te purtam în brațe.