Se spune că într-o noapte de Crăciun, chiar în grota din Betleem, sfântul Ieronim stătea și se ruga și se gândea la nașterea lui Isus. Dintr-o dată, Domnul nostru i-a apărut sub chip de prunc înconjurat fiind de o lumină cerească. Ieronim a întrebat pruncul Isus. Ce îmi dai de ziua mea? Pruncule divin, a răspuns sfântul, Îți dau inima mea!
Da, dar dă-mi ceva mai mult. Îți dau tot ceea ce sunt!
Tot mai e ceva ce îmi doresc. Pruncule divin, nu mai am nimic altceva. Ce anume îți mai pot oferi? Ieronim, dă-mi păcatele tale. Dă-mi păcatele tale ca să ți le pot ierta. Pruncule divin, a spus sfântul. Mă faci să plâng. Iar omul sfânt, plin de iubire față de pruncul Isus, a bufnit în plâns de bucurie.
Ce ne spune nouă această poveste? Foarte simplu, că îi putem mulțumi pruncului Isus prin a-i oferi păcatele noastre la spovadă, ca să putem fi curați și limpezi la inimă cu ocazia venirii sale în sfânta Euharistie.
