Louis Cassels, în cartea sa intitulată Parabolele păsărilor vorbea la un moment dat despre un bărbat care tot refuza să meargă cu familia sa la sfânta Liturghie din miezul nopții de Crăciun, iar asta fiindcă nu reușea să înțeleagă misterul întrupării. Lăsat singur acasă, a găsit, un stol de păsări, în grădina sa. Prinse în furtună, micile creaturi căutau cu disperare un adăpost. Omul a tot încercat să le bage în hambar, prin a le aruncat firimituri pe drum, până în hambar. Însă când această încercare a sa eșuase, a încercat să le bage prin a le alunga, dând din brațe. Însă păsărelele tot nu înțelegeau. Într-un final a realizat care era problema. Păsărelele îl considerau o creatură ciudată și îngrozitoare. Ele nu îl înțelegeau. Însă omul a murmurat, ce n-aș da să fiu o pasăre în acest moment. După care a auzit clopotele de la Biserică, anunțând vestea cea bună a Crăciunului. Într-un final a ajuns să spună că Acum înțeleg de ce Dumnezeu a devenit unul ca noi.
