Un mare ziarist, a scris la un moment dat în coloana lui rezervată din acel ziar, că, Crăciunul este cu adevărat un timp de dăruire, de a da mai mult din noi înșine pentru ceilalți, pentru toți cei din jurul nostru, pentru toți cei nevoiași. Dacă stăm să ne gândim, crăciunul este și un timp de iertare, de iertare a propriei persoane pentru cei din jur. Există o vorbă care circulă însă care, e puțin probabil ca mulți dintre voi să o știe, că va trebui să începem noul an cu bine, că va trebui să fim pe cât e cu putință de curați. Că nu trebuie să împovărăm munca și relațiile noastre cu cei din jur cu vină. De aceea, primul lucru care ni se transmite în această seară e să ne iertăm pe noi înșine iar apoi să îi iertăm și pe ceilalți dar mai ales să ne rugăm ca ceilalți să ne ierte. Cu alte cuvinte, important nu e doar să îi iertăm pe cei din jurul nostru, ci mai important e să ne iertăm pe noi înșine și să cerem iertarea. Faptul că Isus Cristos a devenit om asemenea nouă nu e doar o dovadă a marii dovezi a iubirii pe care Dumnezeu o are față de noi. Această iubire, este prima dar mai presus de toate, este o iubire iertătoare, o iubire care cunoaște nici o limită, în care fiecare dintre noi este binevenit și acceptat.
